Programat iniţial la Biserica Reformată, joi, de la ora 19:00, recitalul de chitară al lui Rafael Aguirre Miñarro, din cadrul Festivalului Internaţional de Chitară Transilvania, a fost mutat în ultimul moment în sala de concerte de la Academia de Muzică Gheorghe Dima. Cu un public numeros (au fost peste 200 de oameni în sală), spaniolul şi-a câştigat cu siguranţă din partea clujenilor, la finalul celor mai bine de 2 ore de concert, titlul de virtuoso guitarrista!

Rafael. Aguirre. Miñarro. Virtuoso guitarrista!

Organizatorii au fost nevoiţi să suplinească numărul de locuri cu mai toate modelele de scaune disponibile în clădirea Academiei. Spectatorii au intrat constant în sală şi s-au aşezat nerăbdători pe culoarele laterale, pe noile locuri improvizate. La un moment dat, unul dintre organizatori chiar sugera ca scaunul lui Aguirre să fie mutat mai înspre fundul scenei pentru a face loc încă unui rând de scaune.

În aplauze generale, Aguirre a intrat pe scenă în jurul orei 20. A salutat publicul respectuos, ca un toreador pregătit de luptă. S-a aşezat metodic, şi-a fixat sprijinul pentru picior, privirea undeva în pâmânt. Apoi a lăsat chitara să-i alunece între braţe şi a îmbrăţişat-o delicat ca pe un bebeluş. Şi-a scos degetele la încălzire de-a lungul grifului, iar ele s-au plimbat ascultătoare de la un capăt la altul pe o melodie numai de el auzită. O vreme s-a frecat la ochi şi pe faţă, de parcă ar fi fost târziu în noapte şi sus tare pe scara Celsius. Mai lipsea să caşte tacticos! După câteva serii de acordări, Aguirre a închis finalmente ochii şi a dat drumul visării.

Clujenii s-au îndrăgostit iremediabil de chitara lui Aguirre

Degetele i se ridicau şi se aşezau la loc pe coarde cu vioiciunea (dar şi cu graţia) unui mic cârd de rândunele jucându-se în jurul un mănunchi de linii de tensiune. Şi câtă tensiune! Sala de la Academie era hipnotizată, nici o mişcare, nici un sunet. Un mago con la guitarra, ar fi suspinat ibericii! Clujenii din sală erau sigur de acord cu asta. La pauză, o domnişoară declara entuziastă: m-am îndrăgostit definitiv de chitară!

Şi nu a fost singura persoană amorezată de la Academie aseară. La partea a 3-a din prima jumătate a recitalului, călugărul din faţa mea şi-a aplecat capul într-o parte, de parcă ar fi văzut undeva în zare un tufiş arzând. Şi-a rămas multă vreme aşa, parcă împietrit. Ca tot restul sălii, de altfel. Ai fi spus că spectatorilor le-ar fi fost teamă şi să respire, ca nu care cumva să provoace vreun efect bizar al fluturelui care să ajungă să-i dezacordeze chitara spaniolului.

Chitara ca juego bonito

Aguirre, însă, a fost foarte călduros şi destins între piese. Ba chiar era de-a dreptul amuzant pe când se scărpina pe sub urechi nedumerit, ca un şcolar prins cu lecţia nepregătită, în timp ce încerca să dibuiască anumite informaţii despre piesele interpretate. Ca mai apoi să îşi privească chitara ştrengăreşte şi să se dezlănţuie pe partitura care l-a convins să se apuce de cântat - al doilea solo de chitară al lui Joaquín Rodrigo.

Iar asta înseamnă talent. Mucho talent. Nu e de mirare atunci că Aguirre debutat orchestral încă de la 16 ani (acum doar 10 ani!), cu celebrul Concierto de Aranjuez, alături de Filarmonica de Tineret din Malaga. Ori că a luat premiul întâi la 12 competiţii internaţionale. Ori că, pentru o vreme, sala de concerte de la Academia de Muzică a tăcut mâc. Şi a zâmbit îndelung.

Mai sunt 2 zile de festival. A 8-a ediţie a Transilvania International Guitar Festival se va încheia sâmbătă, 20 august, cu recitalul tânărului Andras Pusztai. Cunoscut ca unul dintre cei mai talentaţi solişti de chitară clasică (şi jazz!), acesta va cânta de la ora 19:00, la Biserica Reformată. Mergeţi şi minunaţi-vă!