Peninsula – ziua 3

 

Ziua 3 a început foarte lent, chit că ne-am trezit cu toţii, ca la un semn, extrem de devreme (pentru un party animal, ora 9 AM dăunează grav echilibrului). De vină, temperatura ridicată din corturi şi din inimi. Ziua 2 fusese grozavă!

 

Ne-am prelins precum smoala fierbinte afară din corturi, duşul a fost mai lung decât o repriză de fotbal (şi încă vreo 2-3 de vox), iar majoritatea organelor dureau, după solicitări exagerate, mai ceva ca după impactul cu un autobuz RATUC.

 

 

Aşa că alegerea celor de la Grimus de a se prezenta  la Peninsula cu un show acustic a fost una inspirată. Clujenii au apărut pe scenă în ţinutele vestimentare noi, complementare noului şi energicului single Started, lansat la începutul lui august în Anglia. De altfel, am resimţit o oarecare schimbare în sânul trupei odată cu recenta lor aventură în Albion: Grimus par mult mai relaxaţi şi mai încrezători în potenţialul lor. Dabija (vocalistul) e un copil mare ţi răsfăţat pe scenă (în sensul bun): a sărit de colo-colo, şi-a aruncat microfonul în câteva rânduri, ba mai apoi şi tenişii, ca la final, din exces de veselie, a ratat finalul la Backseat Driver, omiţând foarte natural nişte versuri, sub privirea mămos-răutăcioasă a lui Vali (chitarist şi mastermind al trupei). Liniştit, jovial, exact atât de teatral în interpretare cât trebuie. Un concert impecabil şi o bizarerie acustică (Started) cel puţin interesantă.

 

 

După Grimus, fiind în zona macaralei pentru bungee jumping (pentru a încuraja o prietenp) şi a turtelor uriaşe Coca-Cola (pentru o lăfăială prelungită după), am bifat de la distanţă Phoenix şi Europe, warm-up cumva simplist, altcumva cuminte şi orişicumva retro la Tricky. Care Tricky a fost, del puţin pentru mine, cap de afiş la această ediţie de Peninsula, din motive de... Tricky şi anume Tricky! Cărui Tricky, alături de trupa sa (cea mai frumoasă basistă!), i-a ieşit cea mai orgasmică reprezentaţie de la Peninsula. Deşi numeros, publicul s-a adunat sardinian sub acoperişul de la Terrace, valuri şi valuri de oameni mişcându-se pe muzică în ceea ce arătau ca nişte spasme ocazionale, precum un banc de peşti oceanici urmăriţi de un rechin. Ba chiar au urcat pe scenă la jumătatea reprezentaţiei şi au cântat alături de Tricky. Plonjare deasupra hăurilor personale, reverii caleidoscopice, viituri de euforie şi başi. Puţin cam scurt, dar intens şi halucinant. Ce-am mai prins după (puţin Butterflies In My Stomach şi de-o ţigară la Gojira) – un fade out cinstit şi cuminte la o seară memorabilă.

 

 

 

Highlight al zilei 3: Vecinele de cort de la Turda au petrecut până în zori la un hotel alături de trupa lui Tricky. Mi-a fost ciudă o vreme că nu am stat pe lângă ele, cum era planul iniţial. Dar mi-a trecut când am aflat că basista a lipsit...

 

Concluziile zilei 3: